Bullying-ul și efectele sale. Aripi frânte! Soluții practice spre soluționarea și susținerea “0 toleranță la violență”

„Nimeni nu se vindecă rănind pe altul”.

Ce este bullying-ul?

Este un comportament intenționat, de intimidare, hărțuire care apare în mod constant și repetat și are la bază o percepție a unui dezechilibru de putere. În general victima este percepută drept vulnerabilă (provenind din alt mediu social, diferită fizic, intelectual și/sau fiind slabă, lipsită de putere sau curaj în a face față acestui comportament. Pe de altă parte, prin intimidare bully-ul se simte în control.

Cuvântul Bullying nu are un echivalent complet în limba romană, el înglobând hartuirea, violența fizică, ostracizarea, intimidarea verbală și/sau psihologică, rasismul.

Consecința bullying-ului este atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile fizice și de personalitate ale persoanei.

Comportamentul acesta se repetă, iar repetitivitatea intărește consecințele pe care le are bullying-ul pe termen lung, atât  în viață victimei dar și a agresorului.

În interacțiunile umane există comportamente cu o conotație negativă, normale. Există nepotriviri, nemulțumiri și diferențe.  Există certuri, supărări și despărțiri. Există colegi care iți plac și cu care rezonezi și colegi care nu, etc.

Pentru a fi considerat hartuire(bullying), comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:

Un dezechilibru de putere: copiii care se hrănesc cu puterea lor – cum ar fi puterea fizică, accesul la informații jenante sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora. Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și în situații diferite, chiar dacă implică aceleași persoane.

Repetare: comportamentele de intimidare se întâmplă de mai multe ori sau au potențialul de a se întâmpla de mai multe ori.

Hărțuirea include acțiuni cum ar fi amenințarea, răspândirea zvonurilor, atacarea pe cineva fizic sau verbal și excluderea pe cineva dintr-un grup intenționat.

Tipuri de intimidare. În ce fel se manifestă bullying-ul?

Există trei tipuri de bullying:

• Bullying verbal: înseamnă a spune sau a scrie lucruri semnificative.

Hărțuirea verbală include:Tachinarea, porecle,Comentarii sexuale inadecvate, Batjocora, Amenințarea de a provoca rău

• Hartuirea socială, uneori denumită hărțuire relațională, implică rănirea reputației sau a relațiilor cuiva.

Hărțuirea socială include: Lăsând pe cineva in urma sau exclus intenționat, Spunând altor copii să nu fie prieteni cu cineva, Răspândirea zvonurilor despre cineva, Stânjenind pe cineva în public

• Hărțuirea fizică implică rănirea corpului sau a bunurilor unei persoane. Hărțuirea fizică include:
  • Lovirea
  • Ciupirea,
  • Scuipatul,
  • Provocarea
  • Împingerea,
  • A lua sau a sparge lucrurile cuiva,
  • Efectuând gesturi cu mână vulgare sau grosolane.

Cât de serioasă este această problemă în România

“ În 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în România în rândul copiilor, părinților și cadrelor didactice cu privire la existența bullying-ului în școli, condus de Asociația Telefonul Copilului:

• 72% dintre elevi sunt victime ale acestui fenomen, dar doar 40% dintre respondenți au avut curajul să își recunoască postura de victimă.
• 51% dintre copiii victime apreciază că principalul motiv pentru care au fost agresați este aspectul fizic.
• 62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o treime de un grup de elevi (33%).
• 42% dintre copiii martori la episoadele de bullying au intervenit în apărarea victimei.
• Însă, întrebați cum au reacționat colegii lor după un astfel de gest de interes social: 60% au considerat că a trecut neobservat comportamentul lor, 21% au fost priviți drept eroi, 16% – drept turnători, iar 10% – au fost și ei apoi agresați.

O concluzie îngrijorătoare privind motivele pentru care un copil a agresat un altul este că 50% dintre aceștia au considerat că victimele au meritat acest tratament, 36% au afirmat că și ei au fost agresați de persoana respectivă și au simțit nevoia să se răzbune, 29% au dorit să se impună, 15% consideră că mai mulți colegi se comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-o ca să se distreze, iar 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit la ei în școală și nu consideră că au făcut nimic deosebit.

La rândul lor, 7 din 10 profesori admit prezența fenomenului bullying în școala unde profesează. În ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate, 81% dintre elevi consideră că este necesar ca profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying în orele de curs, profesorii semnalând în unanimitate această necesitate, iar programa școlară să prevadă detalii despre acest fenomen. 87% dintre părinți și 91% dintre cadrele didactice consideră că se impune adoptarea unor măsuri legislative referitoare la prevenirea și intervenția în cazuri de bullying.”

Forme ale bullying-ului

Având această perspectivă generală în minte vă invit să înțelegem mai multe despre acest fenomen. Vă voi prezenta 3 adulți care au fost umiliți la scoală atunci când erau copii. Din spusele lor puteți observa cât de adânci sunt rădăcinile bullying-ului și cum acesta le-a influențat viața.

Cristi – Retragere socială și depresie

Cristi se ascunde de bullies de mult timp.

Din clasa a V-a, alți copii l-au maltratat la școală – bătându-l la locul de joacă, blocându-i drumul în hol, aruncând mingi spre el puțin prea tare. Nimeni nu l-a crezut. Profesorii i-au spus să fie puternic, dar el nu știa cum.

Soluția sa: Încerca să evite pe oricine l-ar putea maltrata.

Acum are 57 de ani, dar încă păstrează aceeași furie și frică pe care le-a simțit și în copilăria agresată. Locuiește singur și încearcă să reducă la minimum interacțiunile cu ceilalți, deoarece este încă precaut să nu fie tratat cu cruzime și simte că nu a învățat niciodată cum să facă față acestui sentiment.

„Voiam doar să merg la școală și să mă bucur de experiență. Am încercat doar să nu fiu implicat. Nu am făcut nimic nimănui. Cu cât încerci mai mult să stai departe de ei, cu atât te vor deranja mai mult”, a spus el.

Bullying-ul implică un act repetat, dăunător, agresiv într-o situație în care există un dezechilibru de putere.

Potrivit experților, victimele agresiunii pot prezenta o varietate de simptome de suferință psihologică sau fizică. Aceștia pot deveni retrași sau deprimați și chiar se pot gândi la sinucidere. Anxietatea și insomnia sunt, de asemenea, frecvente în cazul celor abuzați.

Sunt tinerii care sunt mai vulnerabili. Aceștia sunt în special cei care nu au un mediu stabil acasă și o bază de siguranță în familie și acestora le poate fi mai greu să scape de negativitatea experienței de hărțuire, chiar și la vârsta adultă.

Bullying-ul chiar poate afecta modul în care cei implicați se simt despre ei înșiși și capacitatea lor de a forma relații,  capacitatea de a se simți în siguranță în lume.

Bullying-ul înseamnă mai mult decât o simplă problemă școlară.

Ionut – Reziliență și importanța spijinului in familie

Unii oameni au învățat lecții pozitive de luat după ce au fost agresați.

Ionuț, în vârstă de 38 de ani, din București ne povestește că fost hărțuit la liceu și în școala primară, a spus că are 0 toleranță față de oamenii agresivi și un este un sprijin pentru oricine luptă pentru drepturile lor.

În adolescență, s-a simțit atât de deprimat încât s-a gândit la sinucidere. Părinții lui l-au ajutat să treacă prin asta și el a găsit „forța interioară”, recunoscând că într-o zi lucrurile vor fi mai bune, a spus Ionuț.

„Am simțit asta:„ Nu am fost rău cu tine, dar tu ai fost rău pentru mine, așa că sunt o persoană mai bună decât tine, nu trebuia să faci lucrurile pe care trebuia să le faci, indiferent de motivul pentru care ai simțit  că trebuia să le faci „, a spus el.

Uneori, copiii hărțuiți devin agresori; „Își iau frustrarea și supărarea emoțională și o îndreaptă către ceilalți”, a spus el. „Dacă găsiți un agresor, merită să evaluați dacă ei înșiși au fost agresați.”

Maria – Anxietate, depresie si lipsă de stimă de sine

Dar alții, cum ar fi Maria, se luptă cu probleme durabile de stimă de sine scăzută și dificultăți în formarea de legături sănătoase cu alte persoane.

La facultate, Maria s-a asigurat că a mers doar la cursuri și a făcut treaba fără să socializeze. După ce a avut atâtea relații negative la școala și la liceu in trecut, a simțit că nu are nimic de câștigat făcându-și prieteni.

Menținerea unui loc de muncă a fost o luptă pentru ea, dar și-a dorit să lucreze. Maria are o diplomă în administrarea afacerilor, cu o specialitate în aplicații și sisteme de calculatoare, iar numeroasele sale funcții au inclus bucătar, supraveghetor de depozit, casier, programator și funcționar.

Ea crede că a pierdut mai multe locuri de muncă pentru că nu a vrut să se asocieze prea mult cu alți oameni și i s-a spus de mai multe ori: „Pur și simplu nu păreți să vă adaptați locului de muncă”. Oamenii au considerat-o ca fiind „ascunsă, reticentă, singuratică sau indisponibilă”, a spus ea.

Protejarea următoarei generații

În rândurile următoare o să vorbim pe larg despre această situație neplăcută și încă frecventă în rândul românilor.

Uneori, trauma agresiunii duce la simptome fizice, cum ar fi dureri de cap și dureri de stomac, care sunt, de asemenea, asociate cu anxietatea. Copilul poate spune pur și simplu „nu mă simt bine” și nu are plângeri specifice; acesta este un semn că se poate întâmpla ceva la școală.

Părinții ar trebui să fie deosebit de atenți dacă copiii lor vin de la școală cu hainele rupte, vânătăi, tăieturi și zgârieturi. Pierderea interesului pentru activitățile școlare sau refuzul de a merge la școală sunt semne de avertizare. Întreabă-l pe copilul tău ce se întâmplă la prânz, sau în pauze.

Dacă vedeți aceste tipuri de comportamente și nu sunteți sigur ce înseamnă, discutați cu profesorul copilului despre ceea ce observă el sau ea despre fiul sau fiica dvs. social și emoțional.  De asemenea, vorbiți cu consilierul școlii.

Este timpul să implicați un profesionist din domeniul sănătății mintale dacă aceste simptome fizice sau mentale nu dispar mai mult de câteva săptămâni și dacă continuă să interfereze cu capacitatea unui copil de a merge la școală, de a se juca cu prietenii și de a se angaja în alte activități.

Maria nu a acționat niciodată împotriva nimănui atunci când a fost agresată, dar în cele din urmă s-a simțit bine în rezolvarea acestui tip de situație când fiul său cel mare avea probleme la vârsta de 11 ani.

Importanța toleranței 0 față de agresivitate

Corina are 53 de ani, este divorțată și locuiește singură în apartamentul ei din București. Copilul l-a crescut singură, tatăl părăsind familia atunci când fiul avea 6 luni. În urma bullying-ului la care a fost expusă constant încă de la începutul școlii, Corina are multe credințe negative despre ea. Crede înca despre sine că este grasă, urâtă, că nu poate, că nu merită respect și iubire.

Cu toate acestea iubirea pentru fiul ei și dorința de a-l proteja i-au dat curajul să acționeze împotriva unui agresor.

Într-o zi, fiul Corinei a venit acasă și i-a spus că un alt copil a făcut o „întâlnire” pentru a-l bate la 18:15 pe terenul de fotbal a doua zi.

Când fiul său a plecat spre casă a doua zi după școală, Corina s-a ascuns într-un colț, urmărindu-l. De îndată ce un alt copil a început să-l amenințe pe fiul ei, Corina a ieșit, l-a oprit pe agresor pe un ton ferm și l-a dus către biroul școlii.

„În sfârșit, am simțit că am avantaj, că am curaj. A fost de parcă aș avea grijă de ceva ce uram foarte mult”, a spus ea.

Un profesor din curtea școlii a venit la Corina și a întrebat ce se întâmplă. După cum a explicat Corina, bătăușul a fugit, dar Corina a strigat agresorului: „Știu cine ești, o să fii în biroul directorului mâine dimineață când vei veni la școală”.

A doua zi, Corina și fiul său s-au întors la școală pentru a raporta incidentul profesorilor. Celălalt copil nu l-a mai deranjat niciodată pe fiul Corinei.

„Este nevoie de așa ceva ca profesorii să facă ceva”, a spus ea. „Când se face ceva în acest sens, lucrurile se pot schimba. Dar totuși, oficialii școlii și unii angajatori încă nu fac nimic în legătură cu asta atunci când se întâmplă pe proprietatea lor”.

De ce copiii nu cer ajutor?

Bullying-ul ii poate face un copil să se simtă neajutorat. Copiii ar putea dori să se descurce singuri pentru a se simți din nou în control. S-ar putea să se teamă de a fi văzuți ca fiind slabi de catre profesori, părinți sau colegi.

–  Copiii se pot teme de reacția copilului care i-a agresat, de o retraumatizare.

–  Bullying-ul poate fi o experiență umilitoare. Este posibil ca copiii să nu dorească ca adulții să știe ce se spune despre ei, dacă este adevărat sau fals. De asemenea, se pot teme că adulții îi vor judeca sau îi vor pedepsi pentru că sunt slabi.

–  Copiii hărțuiți se pot simți deja izolați social. S-ar putea să simtă că nimănui nu îi pasă de ei sau că nu ar putea să fie înțeleși.

– Copiii se pot teme să fie respinși de colegii lor. Prietenii pot ajuta la protejarea copiilor împotriva agresiunii, iar copiii se pot teme să piardă acest sprijin.

Cum s-ar putea apăra victimele?

Când adulții răspund rapid și consecvent la comportamentul de agresiune, ei transmit mesajul că nu este acceptabil. Cercetările arată că acest lucru poate opri comportamentul de agresiune în timp. Există pași simpli pe care adulții îi pot face pentru a opri agresiunea la fața locului și pentru a menține copiii în siguranță.

Ce să faci propriu-zis:

• Interveniți imediat. Este ok să chemi în ajutor un adult.
• Separați copiii implicați.
• Asigurați-vă că toată lumea este în siguranță.
• Adresați orice nevoie de sănătate medicală sau mentală imediat.
• Oferiți confort si creați un spațiu de siguranță.
• Stați calm. Liniștiți copiii implicați, inclusiv pe cei prezenți.
• Modelați un comportament respectuos atunci când interveniți.
• Oglindiți emoțiile copiilor, asa cum sunt ele, fără sa etichetați sau să judecați.

Evitați aceste greșeli frecvente:

• Nu ignorați. Nu credeți că copiii pot rezolva fără ajutorul adulților.
• Nu încercați imediat să rezolvați faptele.
• Nu forțați ceilalți copii să spună public ceea ce au văzut.
• Nu chestionați copiii implicați în fața altor copii.
• Nu vorbiți cu copiii implicați împreună, chemați-i separat.
• Nu faceți copiii implicați să-și ceară scuze sau să pună la punct relațiile pe loc.

Obțineți imediat ajutorul poliției sau asistența medicală dacă:

• Este implicată o armă.
• Există amenințări de rănire fizică gravă.
• Există amenințări cu violență motivată de ură, precum rasismul sau homofobia.
• Există vătămări corporale grave.
• Există abuzuri sexuale.
• Exista un act ilegal, cum ar fi jaf sau extorcare – folosind forța pentru a obține bani, proprietăți sau servicii.

Cum ar putea interveni personalul din școli în aceste situații?

Școlile pot adopta o abordare bazată pe tematica bullying-ului, formând profesorii și abilitățile personalului pentru a face față și a recunoaște stresul traumatic sau alte semne de bullying. Aceste abilități le permit profesorilor să ajute sau să găsească alte suporturi și servicii pentru elevii care au nevoie.

Acestea includ:

• Educarea personalului școlii despre bullying și efectele sale;
• Promovarea siguranței fizice și emoționale în relații și mediul școlar;
• Reducerea declanșatoarelor legate de bullying în mediul școlar, luând în considerare trauma în toate planurile de comportament, de evaluare și protocol;
• Asigurarea elevilor și a familiilor de a avea voce, alegere și abilitate;
• O cultură școlară pozitivă atât pentru elevi, cât și pentru personal.

Care sunt efectele pe termen scurt/ lung  pe care victimele le pot experimenta în urma bullying-ului?

Pe termen scurt:

• Furie;
• Depresie;
• Evitarea anxioasă a situațiilor în care poate apărea agresiunea;
• Incidență mai mare a bolilor;
• Calificative mai mici decât colegii care nu sunt agresați;
• Gânduri și sentimente sinucigașe

Pe termen lung:

• Oportunități ocupaționale reduse;
• Sentimente persistente de furie și amărăciune, dorință de răzbunare;
• Dificultăți cu încrederea în oameni;
• Dificultăți interumane, inclusiv frica și evitarea unor noi situații sociale;
• Tendință crescută de a fi singuratic;
• Percepția sinelui într-un mod negativ – victimă, prea sensibil și cu piele subțire;
• Probleme cu stima de sine;
• Incidență crescută a agresiunii și victimizării continue.

Oameni dragi, amintiți-vă: Copiii învață din acțiunile adulților!

Tratându-i pe ceilalți cu bunătate și respect, adulții le arată copiilor în viața lor că nu există loc pentru agresiune. Chiar dacă se pare că nu sunt atenți, copiii urmăresc modul în care adulții gestionează stresul și conflictele, precum și modul în care își tratează prietenii, colegii și familiile.

Este timpul să abordăm această problemă cu responsabilitate. Doar așa vom putea spune cu mândrie că am creat cu adevărat o viață mai bună pentru copiii noștri. Doar așa vom putea spune că ne-am eliberat de povara trecutului întunecat al societății în care trăim și avem puterea și curajul să fim mai buni, mai liberi și mai curajoși.

Căutați ajutor, implicați-vă, creați și schimbați!

Dacă tu alegi să faci asta, umanitatea a făcut un pas peste podul ignoranței.

Profesioniștii din cadrul cabinetului „Palatul Minții” creează în această perioadă un program personalizat pentru numeroase școli și grădinițe având scopul de a oferi abilități reale profesorilor, îngrijitorilor, părinților și elevilor și apropierea blândă dar fermă de idealul „0 toleranță la violență”.

Pentru a beneficia de acest program, este necesar să vă rezervați locul și să oferiți în cadrul primului mail răspunsuri la următoarele întrebări:

1. Cum văd eu că este gestionată violența în cadrul școlii în acest moment?
2. Cât de dificil resimți soluționarea situațiilor legate de bullying și relaționarea cu profesorii, copiii, părinții sau aparținătorii?
3. Care este nevoia urgentă în acest moment?
4. Ce vă doriți să obțineți de la training-ul acesta?
5. Cum arată, din perspectiva dumneavoastră, un mediu educațional benefic pentru copii și profesori?

Pentru înscrieri și întrebări, va rugam contactați:  contact@palatulmintii.ro.

contact@palatulmintii.ro