Când dorințele voastre sunt în conflict, reconsiderați ceea ce aveți cu adevărat nevoie.
Exemplu de Compromis:
Ana și Alexandru se ceartă din nou. Este deja un obicei. Alexandru este un extrovertit. Nou vaccinat, vrea ca Ana să meargă cu el la o întâlnire în aer liber în acest weekend. Oamenii îl energizează.
Ana este introvertitul. Vrea să se culce acasă cu o carte bună și să fie confortabilă, doar ei doi. Au avut acest conflict înainte de pandemie, iar acum el a apărut din nou. Știu că, în calitate de adulți maturi, vor trebui să facă compromisuri – așa cum știu că vor eșua încă o dată.
Dialogul lor sună așa:
Alexandru: „Haide, mergi cu mine te rog, am fost atât de binevoitor să stau acasă cu tine toată perioada aceasta. Nu am ieșit din casă de secole! ”
Ana: „Ești binevenit să ieși doar tu. Cu siguranță nu vreau să rămâi acasă pentru că o să zici că te oblig. ”
Alexandru: „Da, nicio presiune de la tine, sunt sigur … Hai mă Ana, o să îți placă, vei cunoaște oameni noi acolo. Chiar cred că te vei distra! ”
Ana: (ridicând ochii, oftând) „Doamne… bine! Dacă așa insiști, voi merge cu tine! ”
Alexandru: „Așa, insist? Uite, eu vreau să mergi, dar numai dacă vrei și tu să mergi. ”
Ana: „Dar nu vreau să merg! Știi că petrecerile mă stresează ”.
Alexandru: „Offf! La naiba! O vom face în felul tău … din nou! ”
Ana: „Nu, nu, am spus că voi merge și voi merge. Dar după maxim o oră vreau să plecăm! ”
Acum nu mai contează dacă Alexandru și Ana ies sau rămân acasă. În ciuda dorinței lor reale de a se conecta, acum sunt blocați într-o situație de pierdere-pierdere. Dacă pleacă, Ana se va îmbufna și se va asigura că Alexandru vede fiecare moment al mizeriei sale. Furios și vinovat, Alexandru va face tot posibilul să o ignore.
Dacă rămân acasă, fiecare își va face propriul lucru într-o atmosferă de îngheț. Acum, Ana se va simți vinovată și va avea numeroase resentimente, iar Alexandru este martirul.
Ce s-a întâmplat?
De ce nu au funcționat încercările lor de compromis? Ambii au încercat să-l convingă pe celălalt de beneficiile pe care le au în propria poziție. Ambii nu au vrut ca celălalt să fie nefericit.
Dintr-un punct de vedere pur logic, soluția lor de compromis ar trebui să fie destul de simplă. Nu-i asa?
Acest cuplu ar trebui uneori să iasă împreună și alteori să rămână acasă. Trebuie doar să-și dea seama al cui este rândul de data aceasta!
Dar nu a funcționat. Nici această defalcare nu este neobișnuită. De ce eșuează compromisul pentru atât de multe cupluri?
Problema abordării compromisului lui Alexandru și al Anei este că încurajează de fapt o formă de antagonism. Dacă mă las în fața nevoilor tale, pierd ceva ce imi place mie în timp ce mă și supără egoismul tău. Dacă rămân ferm să-mi fac drum, sunt egoist și nervos că ai putea să-ți creezi resentimente împotriva mea.
În plus, încercările de compromis aduc cu ușurință acuzații de nedrept. Ana crede că este mult mai inconfortabil pentru ea să iasă decât este pentru Alexandru să rămână acasă. Dar Alexandru are propriul său set de standarde pentru a arăta că el este cel care plătește costul mai mare.”Îți cer atât de puțin și nici măcar atât nu poți face ca să te relaxezi puțin și pentru a te distra puțin cu mine.”
Cum treci de la pierdut-pierdut la câștig-câștig?
Există o abordare care ocolește acest model, și poate părea surprinzător de simplu, aceasta este „a realiza că atunci când ceva vă supără în relația cu partenerul, voi nu vă luptați cu partenerul”. De fapt vă luptați cu nevoile voastre neîmplinite și cum să le aduceți în prim plan, fără a călca pe sufletul vostru sau pe sufletul partenerului.
Această schimbare de perspectivă face diferența în lume. Dacă sunt „împotriva” ta, accentul meu este să mă protejez. Vreau ceea ce vreau. Dar când observ că unul dintre lucrurile pe care mi le doresc este să-mi fac fericită iubita, atunci nu mai sunt eu împotriva ta. Eu am două dorințe „concurente”, dar la fel de importante.
Partenerul tău ca să te poată auzi are nevoie să se simtă în siguranță. Dacă simte întâi repingere, sau critică sau etc, el își activează mecanismele de apărare și nu faceți decât să continuați să vă adânciți rănile unul altuia.
Gândește-te la ce se întâmplă pentru Ana. Își dorește acea seară minunată acasă pur și simplu pentru că o dorește. Dacă nu ar fi fost într-o relație, ar refuza cu bucurie invitația la petrecere. Nu ar exista niciun conflict pentru ea. Acest lucru este valabil și pentru Alexandru.
Dar Ana este într-o relație. Îl iubește pe Alexandru, așa că vrea să-l vadă fericit și pe el. Dacă este supărată pe el, s-ar putea să nu fie la fel de conștientă, dar este la fel de importantă fericirea lui cum este pentru ea ca seara aceea liniștită, acasă. Văzându-l pe Alexandru fericit, ea este fericită. Această parte din Ana care vrea să stea acasă, este, de asemenea, ceea ce se scufundă atunci când vede tristețea din ochii partenerului său. Fericirea lui contează profund pentru ea. La fel este pentru toți oamenii, atunci când iubim.
A fi conștient de ceea ce se întâmplă, de fapt, te ajută să nu fii supărat și să vezi că, compromisul este o luptă necesară în orice cuplu care are ca rezultat fie impas, fie creștere. Nu partenerul tău te pune într-o poziție dificilă dorind ceva ce nu îți dorești (fie că este vorba despre socializare, sau cum să te descurci cu treburile sau când să faci sex). Dragostea ta pentru partenerul tău te împinge să gândești dincolo de tine. O situație în care voi doi trebuie să căutați un compromis devine apoi o invitație la creștere și o invitație de a nu fi defensivi, de a asculta și de a vorbi despre ce nevoie simți cu adevărat.
Un scenariu diferit pentru cuplul nostru ar fi acela în care partenerii rămân conectați la ei și la nevoile partenerului cu adevărat:
Deci, cum ar putea Ana și Alexandru să sune diferit dacă adoptă acest nou scenariu?
Alexandru: „Ana, tu mă ajuți să-mi amintesc bucuria a ceea ce înseamnă să te relaxezi doar cu omul iubit. Uneori mă simt puțin prea impulsiv să caut distracție peste tot, dar mai puțin acolo unde mă aflu și să mă bucur de ceea ce am.”
Ana: „Alexandru, serios, am fost întotdeauna atrasă de energia ta; „ieși și distrează-te”. Uneori sunt puțin geloasă pe cât de ușor reușești să faci asta. Îmi place să fiu acasă, ai dreptate, dar mă pot abține pentru că mi-ar placea să încerc să fiu puțin mai sociabilă. Cred că te învinovățesc în mod greșit pentru că ai sentimentele respective.”
Alexandru: „Ce pereche suntem iubito! Ei bine, în seara asta mă simt super încântat de petrecerea lui Andrei. Mi-e dor de el. Probabil că va fi muzică. Poate putem face și un dans? Știu că ți-ar plăcea asta. ”
Ana: „Mă cunoști destul de bine. Acum, că imi imaginez, sună distractiv. Este ok pentru tine să pot să te anunț când obosesc și sunt gata să plec acasă? Dacă asta sună ok și pentru tine, mergem la petrecere! ”
Alexandru și Ana abia au observat că s-au compromis, pentru că nimeni nu simte că a pierdut.
Alege sa fii bine,
Psiholog Andreea Bugan